Acest site folosește cookie-uri. Cookie-urile pot face navigarea mai convenabil prin adoptarea. Continuând să utilizați site-ul acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Sunt de acord
Meniu

Tipuri de pietre semipretioase:

Tipuri de pietre semipretioase:

Pietrele preţioase sunt ca nişte flori în lumea mineralelor. Din cele mai vechi timpuri pietrele preţioase au captat atenţia omului, prin frumuseţea, strălucirea, rezistenţa lor. Dealungul veacurilor omul a fost şi rămâne admirator fidel al acestor comori ai naturii.

Agat  (Achat)

Este o pitră semipreţioasă care face parte din clasa mineralului cuarţ. Formula chimică este SiO2(dioxid de sulf). Duritatea este între 6,5-7 pe scara Mhos. Structuraeste stratificată, cu straturi uneori concentrice cu o mare diversitate de culori: se poate recunoaşte in majoritatea cazurilor după “benzi”, de la alb-laptos, gri, albastru, verde, roz până la cenuşiu închis, brun închis, de obicei striat, translucid opac cu luciu sticlos, gras, mat. Culorile variate sunt datorate urmelor de diferite metale Fe, Ni, Cr, Mn si altele. Cele mai frumoase exponate de agat se găsesc in India, China,Brazilia şi Uruguay.

Ametist (Ametiszt)

Face parte din clasa mineralului oxizi,  cuarţ. Formula chimică este  SiO2 (dioxid de sulf). Duritatea este 7. Este piatră semipreţioasă cu cea mai deosebită culoare de  violet; culoarea provine de la fier şi de la radiaţiile radioactive (este o teorie controversată). Culoarea este distríbuită neuniform în masa mineralului, astfel apar dungi de nuanţe mai închise. Se găseşte de obicei în rocile vulcanice. Numele provenit din limba greacă  înseamnă „contra beţiei”. Este renumit ametistul din Rusia care are o culoare roşiatică.Ametistul este o piatră preţioasă apreciată, fiind şlefuit frecvent ca briliant, navetă sau briolett. Varietatea de culoare violet închis este cea mai valoroasă.Cele mai frumoase roci sunt găsite în Brazilia şi Uruguay.

Aventurin  (Aventurin)

Varietate de cuarţ cu inserţii de  pirită, sub forma unor mici cristale ce reflectă lumina, dând impresia de strălucire. Formula chimică este SiO2 (dioxid de sulf).Are luciu sticlos, translucid spre opac, cu dungi fine din alte nuanţe din aceeaşi culoare, cu puncte strălucitoare. Numele provine din italiana “per avventura” cu sensul de “din întâmplare” . are varietaţi de verde, albastru,  verde-roşcat, alb-bleu, bleu-vert, roşu, maroniu.Un fapt curios legat de aventurin este că el a fost imitat înainte de a fi descoperit în stare naturală. Un sticlar veneţian a fabricat, din întâmplare (a ventura – it.), la Murano, un obiect de sticlă conţinând numeroase particule de cupru metalic care i-au dat reflexe cu totul deosebite. Acest obiect a fost vândut sub numele de „aventurin”. Mineralul cu acelaşi aspect, care a fost descoperit mai târziu, a primit acelaşi nume.Se exploatează în  Tanzania, Rusia, Austria şi India

Chihlimbar sau ambra galbena (Borostyan)

Este o piatră semipreţioasă de culoare galbenă, transparentă, translucidă sau opacă, cu incluziuni translucide sau opace; este foarte uşoară şi moale. Este de origine organică şi anume răşina fosilă. Vârsta chihlimbarului este apreciată la până la 260 milioane de ani. Numele provine din arabă (,,al anbar”) însemnând auriu. Provine din Germania, Rusia, Libanon, Vietnam, Kanada. Chihlimbarul nu este ambră adevărată.

Calcedonie (Kalcedon)

Este un mineral, o varietate de cuarţ cu un habitus fibros, microcristalin. Formula chimică este SiO2(dioxid de siliciu). Denumirea vine după un oraş antic grecesc Khalkedon din Bithynia, Asia Mica. Este divers colorată, cu luciu de ceară. Culorile uzuale sunt: cenusiu-laptos si gri-albastrui, uneori cu dungi maroni sau negre. Culoarea este datorată urmelor de fier, mangan, nichel, crom şi a altor incluziuni. Mineralul sufera degradări de culoare, dacă este supus acţiunii unor radiaţii ultraviolete intense. Cantităţi însemnate de calcedonie provin din Brazilia şi Uruguay, dar se găsesc şi în Siberia, India, Ceylon.

Citrin (Citrin)

Este o varietate de cuarţ de culoare galbenă. Compoziţia chimică este SiO2 (dioxid de siliciu). Culorile variază de la galben la culoarea chihlimbarului; culoarea galbenă este conferită de conţinutul de fier. Numele provine de la franţuzescul „citron”= lămâie. Cele mai importante locuri de exploatare în Europa sunt în Spania şi Scoţia. Cele mai mari cantităţi de citrin la ora actualăsunt aduse de la Madagascar şi Brazilia.

 Crisopraz lamaie

Este un cristal verde foarte pal, aproape alb. Face parte din clasa oxizilor, este un tip de cuarţ, având formula chimică SiO2 (dioxid de siliciu ). Are duritate 7 (din 10). Este una dintre cele mai valoroase varietati de calcedonie. Culoarea variază de la măr verde până la galben opac, datorată prezenţei oxidului de nichel în cuarţ. Culoarea sa delicată păleşte la caldură sau la lumina soarelui. Se găseşte în: Australia, Austria, Brazilia, Rusia (Urali), Polonia, California, Africa de Sud, Tanzania, India.

Cristal de stanca (Hegyi kristaly)

Este una dintre cele mai răspândite minerale din lume, bine cunoscutele “flori de mină” au la bază cristale de cuarţ, cu formula chimică  SiO2 (dioxid de siliciu ). Nisipul are o mare compoziţie de cuarţ, ca si praful din aer. Cea mai cunoscută formă de cuarţ este cristalul de stâncă, găsit oriunde in lume. Denumirea vine din limba greacă “krystallos” ce inseamnă gheaţă, cristal. Numit “gheaţa puterii” sau “piatra eternităţii, cristalul de stâncă este  un cuarţ incolor, câteodată alb-lăptos. Era vândut de romani sub numele de gheaţă pietrificată. Duritatea cristalului este 7 (din 10). Se foloseşte pentru confecţionarea bijuteriilor, în mecanisme este folosit pentru ceasuri, lentile, lămpi. Se găseşte în cantităţi mari în Alpi, Brazilia, India.

Cuart roz  (Rozsa kvarc)

O varietate de cuarţ este cuarţul roz, denumit astfel după culoarea sa: de la roz deschis, pal, până la roz-piersică sau roz-roşu, foarte rar cu reflexe violete. Se consideră că nuanţa de roz este dată de o cantitate mică de mangan. Formula chimică este SiO2 (dioxid de siliciu ). Duritatea este 7 (din 10). Este o piatră diafană şi foarte frumoasă. Cristalele de cuarţ roz sunt extraordinar de rare şi de frumoase  şi  poate fi pusă frumuseţea în valoare prin şlefuire. Este  folosită la confecţionarea colierelor şi a altor podoabe. În confecţionarea de bijuterii puteţi combina cuarţul roz cu ametist, peridot, amazonit sau jad Malaysia de culoare fuchsia (roz intens). Este răspândit în Brazilia, Madagascar, Scoţia, Spania, Mozambic, Namibia şi Sri Lanka.  Cele mai mari blocuri de cuarţ roz de cea mai bună calitate sunt cele din Madagascar.

Fluorit sau fluorina (Fluorit)

Este un mineral din clasa halogenidelor, cu formula chimică CaF2. Are duritatea 4 pe scara Mohs. Se formează prin răcirea rocilor magmatice, asociate frecvent cu mineralele. Are o varietate de culori mare, mai frecvent verde şi violet. Este fluorescent la lumina ultravioletă. Îşi poate schimba culoarea cu timpul, din cauza expunerii la lumină. Se zgârie uşor! a se feri de şocuri şi de schimbări bruşte de temperatură. Pe lângă confecţionarea bijuteriilor, în industrie se foloseşte la producerea fluorului, în industria optică la producerea lentilelor. Cea mai mare mină de fluorit se află în rocile vulcanice din Las Cuevas, Mexic, urmată de China, India, Africa de Sud şi SUA.

Granat (Gránát)

Cristalele de granat sunt cele mai frumoase pietre care se găsesc la noi in tară. Apar  în zona Banatului, în zona Dognecea şi Ocna de Fier. Este un mineral din grupa silicaţilor. Duritatea cristalului depinde de compoziţia chimică, între 6 si 7,5 pe scara Mohs. Este frecvent brun roşcat, verde gălbui sau negru. Despre cuvântul granat se crede ca are originea în latinescul “granatum malum” ce înseamna rodie. Rodia desemneaza arborele care produce fructe roşii cu seminţe, purtând acelaşi nume de rodie, asemenea arborelui. Sunt utilizate frecvent ca bijuterii, ca abraziv(datorită durităţii), ca cristale în componenţa laserului, precum şi pentru producerea undelor ultrascurte cu frecvenţe ridicate. Cele mai multe cristale s-au găsit în SUA, Africa de Sud şi Sri Lanka.

Heliotrop (Heliotrop)

Face parte din grupa oxizilor, este o varietate de cuarţ cu  formula chimică SiO2 (dioxid de siliciu). Duritatea cristalului este 6,5-7 pe scara Mohs. Este de culoare verde inchis stropit cu puncte/pete roşii sau grena, uneori predominant grena spre cărămiziu,  cauzate de prezenta oxidului de fier. Este folosită ca piatră semipreţioasă din care se fac obiecte ornamentale şi bijuterii. Principalele surse de provenienţă sunt: India, Brazilia, China, Australia, SUA.

 Hematit (Hematit)

Face parte din clasa oxizilor, având formula chimică Fe2O3 (oxid de fier). Duritatea este 5,5-6,2 (din 10). Culoarea sa poate să varieze, de la negru la gri-argintiu, de la maroniu la roşiatic sau chiar roşu, având luciu metalic. Numele îşi găseşte originea în cuvântul „hem” din greacă însemnând  „sânge”, datorită culorii roşii a unei varietăţi ale sale. Hematitul lustruit este piatră semipreţioasă şi este utilizat pentru realizarea de ornamente. Se mai utilizează pentru fabricarea de pigmenţi, în industria vopselelor. Zăcăminte importante de hematit au fost descoperite pe insula Elba, în Brazilia, Maroc, Rusia, Ucraina. Se gaseste in India, Brazilia, China, Australia, SUA, Spania, Noua Zeelanda, Suedia, Norvegia, Germania si Venezuela.

Jad – Nefrit (Jadeit)

Este piatra semipreţioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu si magneziu de culoare alba- verzuie pana la verde inchis cu luciu sticlos. Duritatea este 6 pe scara Mohs. În China este cunoscută de ca. 5000 de ani, a fost folosită la confecţionarea unor obiecte de artă. Datorită durităţii sale, jadul a fost folosit în trecut şi la confecţionarea de unelte sau arme. Jadul verde poate fi confundat cu aventurinul, amazonitul, crisoprazul, crisocola si serpentinul. Multe minerale sunt vândute ca si jad. Unele dintre acestea sunt: serpentin, carneol, aventurin cuart, sticla, grosularite, Vesuvianite şi mai nou crisopras-ul australian. Deasemenea vânzătorii “nesinceri” pot colora jadul intr-o culoare verde-bogat, prin incalzire lenta pana la 212°F şi prin înmuiere in săruri de crom timp de două ore. Vopselele penetrează crăpăturile din cristalele de jad şi cumpărătorii sunt uşor de păcălit. În prezent, spectroscopia în infraroşu este cel mai exact test pentru depistarea polimerului răşină folosit la “crearea” falsului jad. Daca În cazul în care vopsirea pietrei este bine făcută, jadul fals este greu de detectat. Se exploatează în SUA, Noua Zeelanda, Tibet, Rusia, China,  Australia, Brazilia, Taiwan, Zimbabwe,Italia, Polonia, Germania, Elveţia.

Jasp (Jáspis)

Un cristal jucăuş, prezintă o varietate de culori si structuri, dar de obicei este roşu, brun, verde cu pete roşii, galben, albastru sau cu diferite desene, dungi, pete (jaspul dalmaţian). Cel mai frecvent este jaspul roşu şi jaspul cu model. Este o varietate de cuarţ cu structură microcrstalină care aparţine de clasa oxizi compoziţia chimică este SiO2 (dioxid de siliciu) cu impurităţi. Duritatea este 6,5-7 pe scara Mohs. O piatra cunoscuta de foarte multă vreme, numele ei fiind întâlnit în diverse documente iudaice, persane, asiriene, latine, fiind socotită „mama tuturor pietrelor”.Era folosit de către romani pentru sigilii şi casete dar şi la mozaicuri. În Evul Mediu a fost utilizat mai mult pentru podoabe, dar şi ca piatră de construcţie de exemplu la catedrala Sf. Wenceslav din Praga. Cuvântul jasp provine din latină: “iaspis”  înseamnă  “piatră stropită” Jaspul se găseşte peste tot în lume. O mare varietate de jasp se găseşte în zonele de vest ale Statelor Unite ale Americii: California, Oregon, Idaho, Utah, Wyoming si Washington.

  • Jasp rosu / Jasp brun de la cărămiziu, trecând prin roşu, până la maro-brun, poate prezenta şi inserţii sau straturi în nuanţe dantelate de negru, maro, bej. Culoarea brun-roşcată provine de la oxidul de fier. Jaspul roşu se găseşte în Venezuela şi India.

 

  • Jasp dalmatian are matrice alburie sau brună, cu pete negre , care seamana  cu blana câinilor dalmaţieni .

Provine din Africa de Sud .

Lazurit  – Lapis Lazuli  (Lazurit, lapisz lazuli)

Mineral care ne impresionează cu culoarea sa. Silicat natural de aluminiu şi de sodiu, asociat cusulfură de sodiu. Un  amestec de minerale de culoare albastră, care pot avea în componenţa mineralogică lazurită, pirită (care adaugă o nuanţă de galben auriu scânteietor), calcită (care arată ca un praf alb) sau cantităţi mici de diopsid, sodalith etc. Se găseşte sub forma de bolovani în calcare, are aspect uniform, masiv cu cristale distincte şi poate fi opac sau semiopac. Duritatea este 5-5,5 (din 10). Numele poate proveni din latină: “lapis” – piatra, iar “lazulum” – albastru, ultramarin, deci “piatră albastraă”, sau din persană “lashuward” – “ca cerul”, ori de la cuvântul arab “lazward”, din care provine şi cuvântul azuriu, ceea ce înseamnă albastru. Compoziţia şi culoarea variază de la o piatră la alta, aceştia pot fi: albastru intens (de Voronet), albastru închis, azuriu, albastru-violet, verzui, cu mici urme  de calcit (albe) sau pirită (aurii), dar în general are culoarea albastru inchis intens. Cele mai apreciate pietre de lapis lazuli sunt colorate uniform şi nu au nici o nuanţă/tentă violetă. El a fost deja cu 7000 de ani în urmă folosit ca bijuterie. În piramidele egiptene au fost găsite mici obiecte confecţionate din lazurit; a fost utilizat de babilonieni, iar pentru chinezii antici era un simbol al puterii. Din acest material grecii şi romanii au sculptat figurine, amulete, vase şi sigilii. Până la sintetizarea sa, in 1828, pigmentul ultra-marin era fabricat din lazurit pisat, amestecat cu ceara şi ulei. În vechime a fost exploatat in Afganistan. Astăzi Argentina este o sursă de lapis lazuli de bună calitate. O varietate de culoare albastră de lapis lazuli se găseşte şi în fosta URSS , Chile, SUA, Angola, Canada, Birmania, si Pakistan.

Magnezit (Magnezit)

Howlit sau magnezit, numele provine de la geologul canadian Henry How. Face parte din categoria carbonaţilor  având formula chimică MgCO3 –carbonat de magneziu este întâlnit frecvent în natură. Are culoarea naturală alb-gălbuie sau brună, alb cu irizaţii negre sau verzi. Zăcăminte de magnezit se găsesc în Austria, Grecia, Rusia, Brazilia, China, Australia.

Piatra soarelui – Goldstone (Napko)

Feldspat-aventurin sau Piatra Soarelui este o varietate de feldspat transparent, de culoare roşie, portocalie sau brun-roşcată, cu scânteieri sângerii, aurii, verzi sau albastre, datorate incluziunilor microscopice de hematit sau goethit (hidroxid de fier). Are duritatea 6-6,5 în scara Mohs. Piatra Soarelui (oligoclaz) este mai puţin cunoscută decât labradoritul şi piatra lunii, deşi este viu colorată şi poate fi folosită pentru a crea modele fascinante. Se foloseşte cel mai adesea pentru caboşoane. Se aleg bucăţi opace, portocaliu-brune, până la portocaliu-roşcate, sclipitoare, care conţin solzi de hematit dispuse în benzi paralele. Unele pietre arămii au luciu metalic şi asterisme (modele în formă de stea). Din când în când, se găsesc pietre limpezi, incolore, cu incluziuni reflectante remarcabile, formate din cristale lamelare roşii, portocalii şi verzi, dispuse în straturi. Efectul este foarte surprinzător, deoarece incluziunile multicolore arată ca sclipiciul şi atunci este uşor să presupunem că piatra a fost produsă artificial. Există şi  verde şi albastru. La început ea a fost o piatra rară, destinată doar colecţionarilor. Descoperirea unor depozite de material de calitate superioară în Oregon (SUA) a dus la apariţia ei şi pe piaţă. Piatra Soarelui este probabil cea mai scumpă varietate de feldspat. Deoarece este folosită de casa de bijuterii Tiffay & Co, pentru modelele lor, este posibil ca această piatră să ajungă la fel de populară şi de cău). Se găseşte în India, Siberia, Canada, S.U.A., Norvegia, Madagascar tată ca tanzanitul. Din raţiuni strict comerciale (preţ mai accesibil), există imitaţii din sticlă ale Pietrei Soarelui, minerale sintetice, de diferite nuanţe, de la portocaliu la maro, verde si albastru, în funcţie de culoarea sticlei folosite, cu puncte minuscule metalice aurii-arămii de cupru în conţinut, care-i conferă o superbă strălucire în lumină, are un efect optic remarcabil. Tocmai aceste puncte aurii sunt cele care deosebesc piatra de sinteză de varianta naturală.

Obsidian (Obszidian)

Obsidianul este o rocă vulcanică, amorfă, sticloasă, fără o structură granulară a mineralelor. A fost folosit încă din Epoca Pietrei pentru confecţionarea diferitelor unelte (cuţite, săgeţi), acest lucru datorându-se duritaţii sale, iar mai târziu ca piatră decorativă şi la confecţionarea oglinzilor. In zilele noastre în afară de bijuterii mai este folosită în operaţiile pe cord. Obsidianul pur este în general negru, dar mai poate apărea şi sub alte culori (cenusiu, negru-brun albastrui, verzui, uneori cu reflexe argintii sau aurii) datorita impurităţiilor din rocă. Obsidianul-fulgi de zăpadă, are în masa de obsidian sferolite cu un diametru de cca. 1 cm dispuse radial, care sunt compuse din punct de vedere mineralogic frecvent din feldspat sau cristobalit (o variantă de cuarţ transformat la temperaturi mari) . Cele mai importante locuri unde s-a descoperit obsidian sunt în Europa şi Asia(Orientul apropiat): Italia, Turcia, Islanda, Armenia, Grecia, Ungaria, Germania.

Ochi de tigru (Tigrisszem)

Ochi de tigru este o formă rară de cuarţ negru, cu dungi galbene şi maro-aurii. Formula chimică este SiO2 (dioxid de siliciu). Fenomenul optic de sclipire (licarire) este produs de filamentele fine de amfiboli din masa cristalului. Duritatea cristalului este 6-7 (din 10). Este o piatră semipreţioasă deosebit de apreciată, folosită şi în mod decorativ. Exploatarea mineralului se face în Africa de Sud, Namibia, Australia de vest, SUA, Canada, India

Ochi de soim (Solyomszem)

Este o  varietate de cuarţ, din aceeaşi familie cu ochiul de tigru, deci are formula chimică SiO2(dioxid de siliciu). Culoarea variază de la cenuşiu până la negru, cu ape verzi, albastre, metalizat. Se găseşte în Sri Lanka (Ceylon), India, Brazilia, Africa de Sud, Australia, şi in Statele Unite.

Onix (Onix)

Onix (sau Onyx) este o varietate colorată alb-negru, a calcedonului care aparţine de mineralele din grupa cuarţului, la fel ca şi agatul, numai că acesta din urmă are mai multe nuanţe de culori. Compoziţia chimică este dioxid de siliciu (SiO2), duritatea este 7 (din 10). Numele  provine din grecescul „onux” cea ce înseamnă “unghie” făcând referire la stratul alb transparent al pietrei multistratificate.Culoarea neagră închisă a onixului l-a făcut să devină o piatră semipreţioasă apreciată ca inele, medalioane sau alte obiecte de podoabă. Ţările unde s-a găsit onix în cantitaţi mai însemnate sunt Germania, Canada, Uruguay, SUA, Brazilia, Madagascar, Mexic si Pakistan. Pe motivul cerinţelor mari, mineralul fiind mai rar întâlnit în natură, a apărut posibilitatea de a fabrica imitaţii de onix din agat poros (care absoarbe coloranţii) sau din calcedon cenuşiu ţinut într-o baie de acizi. Determinarea falsificarii este dificil cu ochiul liber fiind necesar un examen mineralogic

Turcoaz (Turkiz)

Turcoazul este o piatra semipretioasa verde-albastruie, folosita de mii de ani pentru deocratiuni si podoabe. Face parte din clasa fosfaţiilor, având duritatea 5-6  pe scara Mohs, nu este foarte dur, cu puţin mai mult decât sticla obişnuită. Numele semnifică „piatră turcească”, deoarce primii negustori care au adus această piatră semipreţioasa în Europa proveneau din Turcia. O piatră semipreţioasă antică şi mereu actuală. Culoarea sa este mereu în tendinţe în lumea bijuteriilor şi a modei. Exista destul de multe metode de imitare şi formare de turcoaz artificial, inclusiv vopsirea altor pietre semipreţioase cum ar fi howlitul şi magnesitul. Zăcăminte de turcoaz se găsesc în SUA, Nevada, Iran şi în Mexic.

Turmalina  (Turmalin)

Turmalina este un cristal semipreţios cu o structură chimică variabilă, un silicat complex de aluminiuşi bor. Turmalina nu reprezinta doar o specie de minerale, ci se caracterizeaza printr-un grup de specii care cuprinde minerale diverse, fiecare fiind diferita prin culoare sau compusii chimici cu care intra in reactie:
-schorlit de culoare neagra , datorita fierului
-dravit de culoare bruna, datorita magneziului care intra in compozitia sa
-elbait care are in compozitia sa o cantitate mare de litiu, de culori galben-verzui
Alte culori specifice turmalinei sunt, albastrul, rozul sau verdele, dar turmalina se identifica destul de uşor şi prin secţiunea sa transversală triunghiulară si cristalele sale sub forma de prisme alungite.
Cele mai rare tipuri de turmalina sunt rubelitul(roşu) şi indicolitul (albastru, câteodatâ albastru spre verde). În ceea ce priveşte duritatea pe scara Mohs, turmalina este un mineral dur, 7-7.5. La turmaline se poate constata frecvent fenomenul de pleocroism, adică schimbarea culorii în funcţie de direcţia de observare. Cel mai frecvent pleocroism este de la albastru la negru. O altă proprietate a cristalelor de turmalină este piezoelectricitatea, care se manifestă prin polarizarea electrică a cristalului ca urmare a unei acţiuni mecanice (presiune sau torsiune) aplicată pe o anumită axă a acestuia. De asemenea, cele mai multe varietăţi de turmalină prezintă şi proprietatea de piroelectricitate, adică apariţia unei polarizări electrice în urma încălzirii sau răcirii cristalului. Turmalina este primul material la care s-au observat aceste două proprietăţi. La originea numelui se află  cuvântul sinhalez (limba majoritară vorbită în Sri Lanka) „turamali”, însemnând „piatră care atrage cenuşa”, ceea ce reflectă proprietăţile piroelectrice ale turmalinei. În lume, se gaseşte în diferite locuri, cum ar fi Uralii, Boemia, Saxonia, Insula Elba, Norvegia, Marea Britanie, Groelanda, Republica Malgasa, Afganistan, S.U.A. etc.

Căutare